Ai citit vreodată un roman de la care nu ai plecat cu mari așteptări, dar care te-a surprins constant pe măsură ce parcurgeai capitolele? Un roman care te făcea să îți spui în gând că ,,mamă, ce carte bună e”? Exact această reacție am avut-o eu în timp ce citeam Cinder de Marissa Meyer, primul volum din seria Cronicile Lunare. Și, ca să-ți dai seama cât de mult mi-a plăcut, imediat ce am terminat-o, am intrat pe toate site-urile de cărți pe care le știam, în căutarea următoarelor volume, ca să le pot comanda cât mai repede.
Motivul pentru care nu plecasem cu așteptări mari de la ea nu ține de faptul că este cartea de debut a autoarei sau că face parte din genul Science Fiction, care nu este neapărat favoritul meu. Pur și simplu, nu mă atrăsese ATÂT de mult premiza încât să îmi fac speranțe la o capodoperă literară. Dar am luat-o de pe raft (căci m-a așteptat acolo, cuminte, vreo… câțiva ani) și am început-o.
Dă-mi voie să încep prin a-ți pune o întebare de maximă relevanță:
Când auzi numele Cinder, nu-ți sună cumva familiar? De parcă l-ai mai auzit cândva, chiar dacă acesta este primul tău contact cu această carte? Da, te gândești bine, seamănă cu Cinderella! Știi tu, basmul cu fata orfană forțată să locuiască împreună cu mama și surorile vitrege… Cea pe care Fairy Godmother o trimite la balul regal, în urma căruia pleacă doar cu un singur pantof. Urmând ca prințul să cutreiere tot regatul pentru a o găsi? Acum că ți-am făcut un scurt rezumat al basmului, ia povestea fermecată cu dovleci, rochii de bal și șoareci cântăreți, arunc-o într-o lume futuristică și distopică și îmbină totul cu o notă de cibernetică. ACEASTA este Cinder.
Evident, acuma protagonista nu mai este doar o orfană nedreptățită. Ci este o adolescentă cyborg și talentat mecanic ce trăiește în Noul Beijing, la 126 de ani după Al Patrulea Război Mondial. Aceasta încearcă să-și câștige existența reparând androizi, în timp ce orașul este devastat de o molimă letală. Toate bune și (more or less) frumoase, până când viața ei simplă ia o întorsătură drastică: află că are o origine Lunară misterioasă și că, fără să-și fi imaginat vreodată, salvarea întregii planete depinde doar de ea.
Totuși, intenția mea nu e de a-ți povesti întregul roman, ci de a te convinge să-l citești. So I’ll keep it short.
Cum este transpusă povestea Cinderellei într-o lume plină de androizi și cyborgi?
Hai să luăm un prim aspect; mama vitregă. În povestea noastră, aceasta nu se mai mulțumește să-i dea lui Cinder treburi casnice și să-i interzică mersul la bal. Ci mai rău, îi dezasamblează cea mai bună prietenă android pentru piese. Apoi, o trimite pe Cinder, împotriva voinței ei, ca subiect experimental pentru cercetarea molimei. Dar ajutoarele clasice, șoarecii cântăreți? De data aceasta o avem pe Iko, un android cu cip de personalitate, ce-l face să fie la fel de obsedat de bârfe regale, mers la bal și băieți (Prințul Kai) ca o adolescentă umană.
Nici prințul moștenitor, Kai, nu corespunde cu cel din povestea originală. Motivul pentru care își caută o mireasă este dat de haosul politic în care se afla. Cu tatăl lui bolnav și pe moarte, regatul e în prag de criză. Și ca să fie treaba și mai treabă, el este curtat constant de Regina Levana, rivala lui ce deține Luna și vrea să controleze și Pământul. ,,Ofertă” pe care Kai tot încearcă să o refuze.
Care-i treaba cu balul?
Dar balul? Știi că în basm, Cenușăreasa ajunge la palat prin celebra caleașcă transformată dintr-un dovleac. Ei bine, în lumea distopică, Cinder călătorește cu o mașină veche și hodorogită, pe care reușește să o facă praf în plin potop. O intrare cu adevărat memorabilă în curtea regală: udă din cap până în picioare, plină de noroi și cu firele metalice la vedere. Cu așa prezență n-ai cum să nu ieși în evidență, nu?
Și, să nu uităm de faimosul moment cu pierdutul pantofului de sticlă! Cred că deja ți-ai dat seama că în cartea Marissei Meyer lucrurile stau puțin diferit. Aici, Cinder lasă în urmă un picior metalic întreg, pentru că era prea mic și fusese atașat cu forța pe glezna ei.
Cinder, un haos organizat
Știu că tot ce ți-am povestit sună oarecum ridicol… well, nu neg asta. Să fim sinceri, o combinație între basme, androizi defecți, o molimă letală și conflicte politice spațiale sună mai degrabă a rețeta perfectă pentru haos. Și totuși, autoarea gestionează totul atât de bine, încât iese o carte de-a dreptul captivantă, plină de acțiune, personaje inedite și suspans. Îți garantez că, din momentul în care începi să o citești, nu o mai pui jos.
Ei bine, cred că a venit timpul să ajung la o concluzie: Cinder este mai mult decât o adaptare plictisitoare a unei povești pe care ai tot auzit-o de-a lungul vieții. Este o întreagă aventură presărată cu umor, mister și personaje îndrăgibile. Chiar dacă nu ești neapărat intrigat/ă de adaptările moderne ale unor povești clasice, cu romanul Marissei Meyer nu te vei simți de parcă l-ai mai citit o dată. Cine știe, poate Cenușăreasa cu fire și picior metalice este recomandarea de care aveai nevoie. Ce zici, îi dai o șansă?
