Maria Mihăescu, cea care avea să devină „Mița Biciclista”, s-a născut în anul 1885, în Dițești, județul Prahova. Într-o familie săracă, plină de dificultăți, copilăria Mariei nu a fost altceva decât o luptă pentru a-și depăși condiția.
Fiică de spălătoreasă, Maria a fost remarcată încă de mică prin prisma abilităților ei sociale. Petrecându-și începutul adolescenței prin pension, Maria avea să devină o tânără cultă și învățată, atrăgătoare și șarmantă.
Regele Leopold, începutul unei cariere de succes
Se presupune că primul amant al Miței, la doar puțină vreme de la ieșirea din pension, a fost Regele Leopold al Belgiei. Leopold a fost unul dintre cei mai cruzi colonialiști, deținând, la un moment dat, printre bunurile personale, teritoriul Ziar, actualul Congo.
După acest amantlâc, cariera Miței de curtezană a fost ridicată la cu totul alt nivel. Această presupusă relație i-a oferit Miței deschiderea necesară și pentru relaționări cu alte capete încornorate.
George Ranetti: „Intrăm cu Mița pe o coloană, în pagina 3!”
Jurnalistul George Ranetti a fost una dintre cele mai puternice voci în mediatizarea personajului „Mița Biciclista”. După un presupus refuz, jurnalistul amorezat și-a vărsat „durerea” prin ziarele vremii. În această scriere a apărut pentru prima dată supra-numele de „Mița Biciclista”. Porecla a fost corelată și cu activitatea Mariei de pe Calea Victoriei.
„Așa mă poreclise porcul de Ranetti în fițuicile lui.”, o citează A. Predescu în „Vremuri vechi bucureştene”.
Vocile internaționale ale vremii au speculat că Regele Manuel al Portugaliei, îndrăgostit fiind de caracterul și frumusețea Miței, a cerut-o pe aceasta în căsătorie. La toate aceste bârfe extinse internațional, Ranetti, plin de invidii, a publicat scurt: „mâna de succes a gentilei noastre compatrioate în străinătate, în aceste vremuri în care diplomația românească nu se prea poate distinge prin izbânzi e binevenită.”
„Să strigăm deci: Trăiască Majestatea Sa Regală Mița I-a.”
Pedalatul excentric pe Calea Victoriei
„Când apărea pe Calea Victoriei, aristocraţii de la Capşa, burghezii de la Oteteleşanu şi boemii de la Kubler abandonau politica şi șvarțul ca să admire superbul exemplar ciclist. Bicicleta cu ghidon de argint era a unei suple şi elegante fiice a Evei, cu zulufi negri, cu pantaloni de catifea mov strânşi pe picior, cu bluza corai din care fluturau mâneci înflorate, cu ghete înalte şi cu o caschetă de mătase albă, înfăşurată în voal alb, din care răsăreau încrucişate două ace mari a la Madame Butterfly”, povestește A. Predescu în „Vremuri vechi bucureştene”.
Regele Ferdinand, între două Marii – Regina și Biciclista
„Când scăpa de sub papucul Reginei Maria, venea să-mi țină companie cu bicicleta la Șosea, dincolo de rondul al II-lea. Purta o caschetă de mătase albă, încheiată sub bărbie, și niște ochelari uriași, ca să nu fie recunoscut și să-mi cășuneze astfel vreo neplăcere, fiindcă se îndrăgostise de mine. M-am ferit, însă, ca să nu calc pe urmele Văcăreștii (Elena Văcărescu, fosta iubire a regelui Ferdinand), ceea ce n-a împiedicat bârfa bucureșteană să scornească cele mai năstrușnice năzbâtii pe seama mea”, citează Predescu în cartea sa.
Iubită de o mare parte din clasa superioară bucureșteană, cadourile pentru Mița deveneau un soi de competiție, un fel de expunere a afecțiunii și prețuirii. Un cadou rămas celebru este casa situată între Biserica Amzei și Palatul Știrbey. Incertă ca valoare, presupusă la 120 de mii de lei în valuta timpului, această casă se speculează că l-ar fi avut drept „donator” chiar pe Regele Ferdinand.
Neagu Djuvara: „Curvă de mare lux”
„Era o demimondenă, mă rog, hai să-i spunem în mod vulgar, o curvă de mare lux. Lucru rar la vremea aceea, în anii ‘20, făcea ciclism prin Bucureşti pentru a-şi menţine silueta. Făcuse avere şi una din casele ei era cea în care am locuit noi”, amintește Neagu Djuvara, în cartea „Un secol cu Neagu Djuvara”.
„Mi-aduc aminte că odată eram bolnav, în pat, în această oribilă odaie din casa Miţei…am făcut toate bolile copilăriei, scarlatină, pojar, diaree, de toate.”, își mai aduce aminte istoricul.
La revedere, mița…
În anii ’40, Mița s-a căsătorit cu generalul Alexandru Dumitrescu. Cu acesta a și rămas, într-o sărăcie lucie, până la moarte, în anul 1968. Tot ce a însemnat universul Miței înainte de venirea comunismului s-a spulberat imediat după. Mesele etalate de servitorii polonezi și locantele celebre de dineu au rămas doar o amintire în viața Miței. După ce a pierdut casa dăruită de Ferdinand, și alte două case de pe lângă Galați, gurile rele au speculat chiar că și-a trimis soțul la cerșit pentru a face câțiva bani de ieșit prin localurile bucureștene.
Într-o societate cu 12 mii de prostituate înregistrate legal (1927), Mița și-a realizat o viață ce i-a depășit cu mult statutul și condiția vremii. A fost, fără discuții, un personaj excentric și captivant. Dar și o luptătoare pentru egalizarea femeii în societate, o feministă „avant la lettre”. De la mersul pe bicicletă, rar întâlnit chiar și în universul bărbaților, la acceptarea costumului de baie format din două piese (bikini), Mița a revoluționat ideile sociale prin influența de care a avut parte.
Autor: Andrei Rosz
Surse: historia.ro, vice.com, formula-as.ro
